miercuri, 21 ianuarie 2009

La ceas de seara

La ceas de seara parca toate gandurile capata o alta dimensiune. Fie ziua cat de grea, parca seara toata viata e a ta. Culmea, sentimentul asta e mai pregnant iarna, cand noaptea iti intuneca nu numai strazile, ci si pofta de munca. Si am simtit asta, de parca orele de iarna si cele de vara se masoara cu marimi diferite. Unii vor spune ca doar fiintele solare au o viata activa cand este cald, iar altii vor da vina pe sfanta lene cotidiana, care te face iarna mai tafnos ca Mos Martin si mai iritabil, ca o vietuitoare torpilata de frig. Ma rog, din orice unghi ai privi aspectele hibernale, un lucru e cert: e grea viata iarna. Cu atat mai mult, cu cat iernile povestilor sunt pierdute iremediabil in noroiul citadin si in prognoze meteo, mai strambe decat predictiile mamei Omida. Ce sa admir, azi pe Centru? O ploaie mocaneasca urata, urata, fete triste, oameni infofoliti si rictusuri, in locul zambetului de happy moment! Hm, cam asta ar fi iarna cotidiana!!!

Un comentariu: